Când a avut loc cea mai mare extincție în masă din istoria Pământului. Care a fost cauza, ce spun oamenii de știință

Când ne gândim la cea mai mare extincție în masă din istoria Pământului, avem în vedere, de regulă, mult mai cunoscută dispariție a dinozaurilor de acum 66 de milioane de ani, cauzată de ciocnirea Terrei cu un asteroid cu un diametru de 10 kilometri. Cu toate acestea, un alt eveniment deține titlul de cea mai mare extincție în masă și s-a petrecut înaintea celui care a șters dinozaurii din istorie.

Când a avut loc cea mai mare extincție în masă din istoria Pământului

Cea mai mare extincție în masă din istoria Pământului nu a avut loc atunci când, probabil, te-ai fi gândit. De altfel, planeta a cunoscut cinci astfel de catastrofe, iar acum, prin ritmul accelerat de dispariție al speciilor de animale și de plante, se pare că ne aflăm în plină extincție cu numărul șase.

Dar, revenind la cea mai mare astfel de catastrofă planetară, cea mai cunoscută este cea care a dus la dispariția dinozaurilor. S-a petrecut acum 66 de milioane de ani, în perioada Cretacic-Terțiar și a fost cauzată de impactul unui asteroid uriaș cu planeta noastră.

În urma coliziunii aproximativ 80% dintre speciile de animale și de plante ce trăiau pe Pământ au dispărut, inclusiv dinozaurii non-aviari.

Dar „titlul” de a fi cea mai mare extincție în masă din istorie îi revine unui eveniment supranumit „Moartea cea Mare”, care a șters de pe fața Terrei aproximativ 70% dintre toate speciile terestre și 96% dintre cele marine. Catastrofa biologică s-a întâmplat în Permian, acum aproximativ 252 de milioane de ani.

Care a fost cauza, ce spun oamenii de știință

În plus, o diferența ciudată de 10 milioane de ani existentă în straturile de cărbune formate în perioada apropiată acelui eveniment sugerează că un număr uriaș de copaci a fost „ras” de pe planetă, fiind nevoie de milioane de ani pentru ca pădurile să-și revină.

A găsi perioada când a avut loc o asemenea extincție, nu este lucrul cel mai dificil pentru oamenii de știință, pentru că numărul de fosile scade abrupt în asemenea intervale de timp. Ce este mai dificil este descoperirea cauzei ce a dus la producerea unui asemenea eveniment planetar.

Cercetătorii au propus diferite explicații, de la o eliberare catastrofală de metan din oceane, până la ciocnirea cu un alt asteroid.

Din studierea rocilor formate în acea perioadă, de acum 252 de milioane de ani, știm că oceanele și lacurile superficiale aveau o cantitate redusă de oxigen în timpul Permianului târziu. Lipsa oxigenului – anoxia – se pare că a avut un rol important în extincția de atunci, având și un efect de domino.

Miroorganismele reducătoare de sulfat, ce pot avea o respirație anaerobă, folosind sulfurile mai degrabă decât oxigenul, au înflorit, cel mai propabil, în acel mediu neoxigenat suficient. Hidrogenul sulfurat produs de ele ar fi putut fi eliberat în atmosferă.

De aici, el putea otrăvi plantele și afecta grav stratul de ozon, expunând vietățile la niveluri foarte ridicate, letale, de raze ultraviolete, odată cu procesul de încălzire a planetei.

O explicație diferită, propusă de o echipă de cercetători de la MIT, în 2014, este și cea mai îngrijorătoare. Aceștia au avansat ipoteza producerii extincției din cauza microbilor.

Daniel Rothman, profesor de geofizică la MIT, alături de colegii săi, au semnalat apariția unor anumiți microbi în jurul acelei perioade.

Este cazul Methanosarcinei, un organism unicelular, capabil să digere materie organică și să producă metan, datorită unui singur transfer de gene de la bacteria Clostridia.

Ipoteza susține că Methanosarcina a prosperat în acea perioadă, împrăștiind metan în atmosferă și întrerupând ciclul carbonului din natură, ceea ce a cauzat, în cele din urmă, extincția în masă.

Procesul chimic prin care microbii creează metan implică un metal – nichelul – ceea ce ar fi însemnat ca echipa să descopere cantități mari de nichel în straturile geologice  corespunzătoare acelei perioade.

Iar cercetătorii au găsit asemenea niveluri uriașe din acest metal  studiind o zonă cu sedimente din sudul Chinei, ceea ce le susține teoria.

„Un singur transfer pe orizontală de gene a determinat o schimbare biogeochimică majoră, iar activitatea vulcanică masivă a acționat ca un catalizator și a dus la perturbarea nivelurilor de CO 2 și O2”, a mai declarat Rothman, pentru The Conversation.

Partea alarmantă pentru omenire este că nivelul de CO2 eliberat în aer acum 252 de milioane de ani este similar cu cel din prezent, eliberat de oameni.